Operatiunea "Olitza"

Se implinesc azi 3 saptamani de cand am demarat Operatiunea "Olitza". Parca ar fi trecut mult mai mult, si groaza mea de atunci a fost a altcuiva.

Deci, pe 5 septembrie, cand infanta implinea 1 an, 2 luni si o zi, am aruncat pe fundul delicat prima pereche de chilotzani. Nu din convingere, nu din dorinta de educa ceva ci dintr-o apriga necesitate de a scapa de o dermatita de scutec care nu ne dadea pace de la nastere! Am vizitat n dermatologi, doctori, moase, vraci, am epuizat toate solutiile, cremele cosmetice, dermato-cosmetice, medicamentele, tincturile, you name it, we tried it... Cel mai horror diagnostic fu cel de "pseudopsoriazis eritematos", care a pus si capac. Deja dermatita se transformase in intertrigo, cu rani, cu cupil care nu mai putea nici sa puna un picior in fata celuilalt de durere. Asa ca am purces la un research pe net si... vestea a cazut ca un trasnet: singurul tratament pe termen lung era renuntarea la scutece.

Am simtit ca pica cerul pe mine, eu, care dinainte de nastere am sustinut cu tarie ca nu trebuie fortat copilul in deprinderea curateniei, ca la varste mici e dresaj, bla, bla, cunoasteti filozofia, ati auzit de Freud, bla, bla, bla... Uff, si tocmai mie sa mi se intample... Dar asta e, am informat-o pe Mamaie ca de azi (5 septembrie) nu mai purtam pampi (ziua), saraca femeie era sa lesine instant, si am iesit pe usa. Evident ca le-am gasit tot cu pampi cand am revenit de la serviciu, plus depresia adiacenta si textul "Moni, nu am putut..." Dar aveam io concediu 2 saptamani deci am purces... bezmetic, fara niciun gand, doar cu o groaza teribila, m-am tormentat vreo 2 zile, am spalat milioane de perechi de chiloti-sosete-pantaloni, am imprumutat o olita, am mai cumparat doua ca prima nu-i era Gargaritzei pe plac, am intors netu cu susu-n jos, am rupt usa la Mothercare si i-am cumparat trainer panties si ...up we went

Noroc ca m-am plans fetelor pe forum (DC), si am primit sfaturi bune si mai ales un umar pe care sa bocesc, plus un link nepretuit catre forumul attachementparenting.ro . Acolo am aflat despre Elimination Communication, am mancat paginile, am aglutinat informatia si mi-am facut un plan de atac, mi-am revizuit atitudinea, mi-am calmat creierii, i-am explicat Gargaritzei ca de azi suntem calme, si ca, in primul rand, scopul nostru a fost deja atins: nu mai purtam pampi ziua. Restul sunt detalii... Asa ca am lasat copilul sa pisuleasca la liber, am descoperit cu incantare ca am masina de spalat desteapta, are un program de 30 de minute, numai bun pentru pantalonasi pisuliti... Singurele repere cu care am plecat era ca facea pipi imediat dupa ce se trezea din somn, asa ca am scos dupa doua zile si pampi de la somnul de amiaza si niciodata, dar absolut niciodata nu a udat patul la somnul de pranz.

Am observat ca Nancy deja putea tine pipi cam 2-3 ore, ca face kk o data pe zi, dimineata (de regula, dar mai avem si exceptii of course, exceptii pentru care nu se supara nimeni), am constatat ca nu-i place sa faca decat pe olita ei si obligatoriu tre' sa fie si Pisi-Mic cu noi (altfel e de rau). Apa susurand la robinet ajuta (cel putin la inceput).

A fost greu la inceput, i-am rasturnat copilului toate conditionarile cu care fusese obisnuit, a intrat evident in greva foamei, abia a ciugulit cate ceva primele doua zile, de revolta, apoi s-a obisnuit. Acum deja intelege ce face, a invatat sa zica si ca-ca, desi nu cred ca asociaza inca cuvantul cu actiunea (dar poate o subestimez, cum mi se mai intampla). Simte cand face pipi, imi arata si e foarte madra, pentru ca invariabil primeste laude, desi primeste si numai pentru ca sta pe oala, chiar daca nu face, dar daca face e cu super-bonus, cu ritual, golim impreuna oala la buda, tragem apa, lasam capacul si batem de doua ori victorioase in el ca sa stie cumatra buda ca ne-am terminat treaba :-))). Nu o cert absolut niciodata pentru accidente. Ii spun doar ca a facut pipi/kk si ca trebuie sa mergem sa o spal, sa schimbam hainutele si atat.

Avem zile si zile, zile cand nu avem niciun accident si zile cand pisulim la greu pe delaturi. Zilele "accidentate" sunt cel mai adesea din vina mea. Daca eu sunt obosita, sau in general am o atitudine neconstructiva fata de proces, alea sunt zile ratate. De fiecare data trebuie sa fac efortul de a-mi reaminti ca scopul nostru a fost atins. Dermatita a disparut complet din primele 5 zile, mai sunt acum doar vagi cicatrici unde fusese pielea roasa pana la os, si in plus, intregul demers ne-a adus mult mai aproape, fata s-a maturizat considerabil in astea 3 saptamani, cred ca responsabilitatea si respectul pe care i le-am aratat si-au spus cuvantul.

Poate ca aberez, dar pentru noi a fost un mare pas inainte. Si inca un lucru important, daca va hotarati (sau sunteti nevoiti) sa ne calcati pe urme: nu intrebati, afirmati! Nu intrebati copilul "Mami, vine pipi?" ci spuneti "Acum mergem sa faci pipi la olita!", vine bine, nu vine, iarasi bine... si nu abuzati, observati-le ritmurile si nu-i puneti pe oala mai mult timp/mai des decat e necesar, mai bine un pipi in pantaloni decat un cupil pus din juma in juma de ora pe oala!

Acum avem, deci, trei saptamani de antrenament, mergem si in parc fara scutec (cu geanta plina insa de schimburi - inclusiv incaltari - accidents happen), vizitam oala inainte sa iesim, cam dupa 2 ore revenim la cuib, mai facem un pipiloi, si iesim iar afara. Lucrurile merg din ce in ce mai bine iar timpul curge in favoarea noastra :-)))